Aceasta povestioară este dedicată celor care sunt curioşi cum a inceput povestea mea de dragoste cu deserturile franţuzeşti.
A început cu … dragoste.
Soţul meu este mare amator de ciocolată albă. Acum câţiva ani, pentru masa de Revelion, m-am gândit să îi fac o surpriză – un desert deosebit, bazat pe dulcele lui preferat.
La vremea respectivă, făceam prăjituri clasice, ca să zic aşa, care sunt bine-cunoscute toturor: albiniţa, lămâiţa, snickers de casă. La aniversări, câte un tort cu cremă de unt.
Nu prea mă pricepeam la cremele cu frişcă, ca atât mai puţin la cele stabilizate cu gelatină.
Dar cu inima nu te joci, aşa că am început din timp sa caut reţete de mousse de ciocolată albă, de preferinţă fără gelatină, ca să nu risc un eşec.
Dupa multe săpături online, am descoperit o reţetă care conţine doar ciocolată albă, friscă, ouă şi zahăr, deci relativ simplă.
Imi era clar ca nu pot face un desert doar din cremă, dar pe acelaşi site am descoperit deserturile sub formă de ruladă (Bûche de Noël – perfect timing, aş zice 😊) si inserturile.
Am combinat ciocolata albă cu o inserţie din piure de grapefruit, ca să fie un contrast de gust. Reţeta spunea ca este nevoie de pectină NH pentru a lega piureul, dar eu nu aveam idee ce ar fi, aşa ca am mers la raftul cu ingrediente din supermarket şi am luat Gelfix din cel pentru dulceţuri. Nu era să renunţ pentru două litere.
Pe moment am reuşit (norocul începătorului) dar am învăţat ulterior că pectina NH rezistă la reîncălzire şi este mult mai potrivită.
Pe deasupra am aplicat o glazură oglindă în doua culori, pe care am învăţat să o fac cu aceeaşi ocazie.
Per total, pot spune că a fost un adevărat curs rapid de introducere in ‘arta’ de a face rulade.
Ultimul lucru pe care l-am aflat când am apărut (evident) mândră cu desertul a fost că … soţului meu nu îi plac cremele tip mousse.
Ceea ce nu m-a descurajat şi, de la un ingredient la altul, de la o reţetă la alta … am învăţat, am gustat, am mai şi aruncat, dar nu m-am oprit.
